23 July 2014

Palmieri, palmieri la tot pasul şi foarte multe scutere Vespa, roz. În Valencia.

1a 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13aa 14 15 16 17 18 19 20 21 111
(vintage pants, H&M shoes, top and hat, Zara bag)


Şi asta fu Valencia. Parte din ea, oraşul în realitate fiind mult mai mare decât am reuşit noi să străbatem per pedes iar eu să surprind în poze (for the record, mă lupt cu eliminarea sutelor de poze de câteva zile; mi-a luat o veşnicie până am rămas cu astea). Cum e acolo…o să răspund în aceiaşi manieră sarcastiscă: Oribil. Mai mişto în România. Asta dacă eşti învăţat cu prea mult bine sau nu ştiu, ai ceva probleme la căpuţ. Masochism alea-alea, îţi place cu durerea. D’astea.
Nu, Valencia e ceva excepţional de frumos. Ai pe de o parte zona modernă a oraşului – Ciudad de las artes y las ciencias (nu vreţi să ştiţi cum pronunţ eu asta dar în româneşte se traduce cam aşa: Oraşul artelor şi ştiinţei) care basically e un complex architectural foarte şmecher, compus din clădiri futuriste (muzeu, cinematograf, planetariu, acvariu oceanografic şi nu mai ştiu ce dracu era acolo – google it) iar pe cealaltă parte, mai ales în zona centrală a oraşului, ai spaţiul istoric, clădiri vechi de sute de ani, pieţe şi monumente, străduţe înguste şi o droaie de restaurante şi cafenele unde poţi să mănânci puţin pe bani mulţi.
Oraşul era evident ticsit de turişti, erau britishii acolo buluc. Noi am fost iniţial în partea cu Ciudadul vieţii, arte şi ştiinţe, după care, am aşteptat de ne-a ieşit pe nas (dăcât vreo 40 de minute) un autobuz ca să ajungem înapoi în centru, să fim culte-n cap şi-n muzeele din centru. Ce dracu. Mă rog, cum erau autobuzele alea, ce să mai zicem (eu încă tresar în somn c-a trebuit zilele astea să merg vreo oră cu RATB prin Bucureşti; asta se numeşte durere, chin şi suferinţă, prietene – să mergi tu fie şi 5 minute în mirosul şi zăpuşeala şi înghesuiala aia…that’s called pain). Funny că la dus (în Valencia, nu în Bucureşti – ăla a fost un coşmar), după ce ne-am urcat noi frumos şi aşezat pe scaune, la staţia următoare, urcă o doamnă. În etate. Uşor excentrică şi nu în sensul bun. Şi începe aia să vorbească. Ce dracu zicea nu ştiu, că mă uitam ca la felul paişpe şi nu era spaniolă. Cel puţin nu aia de-o vorbeşte Madalina. De la ea mai prindeam eu dracu un vale vale, gracias, ayayay Puerto Rico dar madam aia nu zicea d’astea. Mai era şi revoltată şi se bâţâia toată opărită acolo în faţă la şofer şi eu nu pricepeam nimic. Vorbea catalana baba. Ceva de vis, putea să vorbească şi congoleza din partea mea, tot dracul ăla mi-era. Mă rog, am ajuns înapoi în centrul istoric, nemâncate şi însetate şi ne-am oprit undeva la o terasă să mâncăm. Acolo, incident mişto c-a venit un african la mine (sau ce-o fi fost el, era bronzat bine ca să înţelegem) că vroia să se aşeze şi el la masă şi dacă n-am cumva să-i dau şi nişte bani. N-am avut, evident, Balaban are nişte treabă prin Zara până una alta, prietene. Mă rog, de acolo, mi-au căzut ochii pe un local cu îngheţături, iaurt îngheţat cu fructe şi alte porcarioare de genul. Sistemul era foarte mişto, am văzut şi pe la noi: aveai tu nişte dozatoare imense cu tot felul de arome (mango, papaya, fructe de pădure, vanilie, draci, laci) şi-ţi alegeai tu de acolo ce aromă şi ce cantitate vrei să aibă frozen yogurtul tău. Apoi treceai pe la toppinguri, unde iar erau o droaie de posibilităţi: fructe, ciocolăţuri şi siropuri, iar la final, te duceai cu paharul la cântărit să vezi cât te costă şmecheria. Suta de grame era undeva în jur de 1,5 euro dar nu aveai CUM să-ţi pui atât de puţin iar ca să umpli un pahar din ăla te ducea pe la vreo 4-5. Eh, eu mi-am pus de 6-7. A fost cel mai bun frozen yogurt pe care l-am mâncat vreodată.
În altă ordine de idei, mi-a căzut faţa cam în orice clădire/edificiu/catedrală am intrat. Păşeam cu grijă pe acolo că mi-era frică să nu sparg dracului ceva, îndemânatică cum sunt. Arhitectura, din nou, ceva deosebit. Până şi gara mi s-a părut elegantă.  Palmieri, palmieri la tot pasul şi foarte multe scutere Vespa, roz. 
Pin It

18 July 2014

Acuma, na...cam bronzată aşa

1 2 
Please excuse mufa de cintezoi cosmic.
3 4 5 6 7 8

Mi-a făcut Cristina rochie. Cristina (Bucur), o drăguţă şi-o modestă, care mereu îmi face chestii mişto. Cloşuri vintagey, cum îmi plac mie. Adevărul e că p’asta i-am cerut-o eu după ce-am văzut-o pe facebok la ea. VREAU VREAU VREAU! Mi-a făcut săraca, ce dracu să mai zică…Dacă s-a încurcat cu dilimaci.
Pe mine mă duce cu gândul la Blair Waldorf. Şi-ntr-un fel la Snow White. Which is why am zis că e bine să fac pozele în pădure. Nu că m-aş pretinde vreo Albă sau vreo Zăpadă – am scăpat din fericire de pigmentul albicios odată cu plecatul în Spania (yay, nu mai sunt fantoma de la operă!) şi nici păr că habanosul n-am. Unde mai pui că prinţul scares the shit out of me iar piticii…well, îl am pe Harmando care face cât 7. Afară de asta, bine că am măr cu paiete. Şi ştiţi ce mai am? Multe, multe, muşcături de ţânţari/gândaci/vietăţi pădureşti. A fost ceva de groază cu pozele astea. Am intrat în pădure creatură normală şi-am ieşit de acolo Dracula’s breakfast sau ceva. Eu ca eu dar pe Harmando săraca au linşat-o cu totul. Are aia nişte buboaie cât Casa Poporului.
Note to self: data viitoare, Autan, boss.
De acolo ne-am dus în Băneasa, în mall – ca în pădurea aia am fost. Mai era şi weekend, deci o aglomeraţie de nedescris. Plus căldură, plus mâncărimea de la ciupituri. Ceva superb. Dar trebuia să căutăm nişte fuste şi să se uite Harmando de nu ştiu ce maglavaisuri prin Inglot? Zic bine? Habar n-am, a fost prima dată când am auzit de aşa ceva. Ea e cu smacurile, eu sunt tot la nivel de creioane Ada şi Avon. Meh.
Anyway, deci…da. Am purtat aşa: rochie Potocaliu (mulţumesc, Cristina, mare boss!), sandale Zara, geantă Blanco, curea vintage Escada, brăţară Oasap şi inele H&M.
M-am tirat. Snow White se duce la peaţă să vadă cu zmeura. Erau în deficit ăia-n pădure.
Pin It

16 July 2014

La primera zi de şmenozeală espanolă

1
Cam cu asta mă ocupăm acum două săptămâni. Am plecat din România într-o Miercuri, de la Otopeni - ca tot romanul, cu Wizz Air. Am mers excelent cu ăştia, n-am avut nici cea mai mică problemă sau reproş de adus ulterior. “Viaţa este roz/roz este lumea toată”, avionul era roz, şi stewardesele tot roz, a fost o veselie şi-un chiloman la dus, mamă mamă. Am ajuns Miercuri noapte, bâţâită toată că ce dracu mă fac dacă nu mă ia asta de la aeroport. N-a fost cazul, ştiam c-o să fie acolo să mă aştepte (de Madalina zic) but still. Paranoică fiind, îmi făceam tot felul de scenarii în cap. Ahem. Let’s not go there :)) După ce-am pus picior în casă şi-am apucat să mă descalţ şi să zac 5 minute în pat, am mâncat practic vreo 2 frigidere, după care SOMN. Eram terminată de oboseală. Am avut însă grijă, cum am ajuns, să anunţ pe ai mei că vieţuiesc. Evident că nu s-a trimis niciun mesaj. A doua zi dimineaţă, mătuşă-mea trimitea mesaje pe facebook Madalinei că ce face copilu’, a ajuns copilu’, unde-i copilu’. Copilu’ era bine, se pregătea de alergătură.

Bon. Şi-n prima zi a fost aşa:
2 
A plouat, frate. Cum să plouă, mă??? Îmi zicea şi Madalina că aşa ceva nu se întâmplă, acolo plouă de două ori pe an şi asta iarna! Cum naibii s-a întâmplat să plouă fix când am venit eu? Cic-aş fi venit cu norii după mine sau ceva…Mda.
În fine, frig nu era deloc, ba chiar se simţea o răcoare plăcută şi-un aer deosebit de curat. Plus că oraşul, deşi gol de fel, acum era şi mai liniştit. 
3a 4a 
Pupic, prietene? Pozele astea sunt făcute în Castellon de la Plana, in case you wonder. 
5 6 

Piaţa centrală (sau ceva) – n-am intrat, deşi aş fi vrut. Am intrat cu bucurie în “orice”, de la catedrale până la supermarketuri de colţ.

7 

Palmieri, palmieri peste tot. Am tot zis că vreau sa iau un frunzoi din ăla după mine înapoi în România (ca să mă-ntorc cu el putrezit sau ceva, ahem) dar am uitat până la urmă şi nu m-am întors decât cu bucăţi dă cactus. La dracu.  

8 9 10a 11a 

Cât am fost acolo, am operat pe sistem de burete. Am avut grijă să absorb cât mai mult, imagini, mirosuri, gusturi, cuvinte, chipuri, tot ce-am prins! Pentru Mădălina, chiar devenise amuzant la un moment dat: citeam şi repetam tot ce vedeam scris pe pereţi. Citeam româneşte desigur, pe sistem de cum-se-scrie-aşa-se-şi-citeşte. Scrie CERVECERIA acolo? Păi citeşti CERVECERIA tată, nu SERVESERIA! Ce-i aia SERVESERIA?!?! Nu facem asta.

12 13 14a 

Ca mâncare, pe parcursul întregii călătorii, am mâncat în mare...junk. Mă mir cum dracu de-am mai încăput in avion. Probabil d’aia a mers aşa prost la întoarcere. Gabarit depăşit much?
Anyway, am mâncat şi la Burger King într-una din zile, că tot n-avem în România. Vroiam eu să intru şi-n Mec şi-n KFC, că tot zicea asta blondă c-au alt gust. N-am mai ajuns, evident. Eh, Burger King e fix acelaşi drac. Poate doar mai scump.

15a 16a 17 18a 19a 

N-am mâncat nici pe departe câte fructe mi-aş fi dorit, în ciuda tarabelor şi magazinelor TICSITE. 

20 

Did you notice că am altceva în picioare? Da, păi după o zi întreagă de alergatură pe 15 cm, fie ei şi de talpă ortopedică, am zis că mă duc dracu. Sau mă descalţ şi merg aşa. Era din fericire un Zara chiar lângă Burger Kingul ăla, şi-am mers şi mi-am luat sandale. Vedeţi ce om năpăstuit sunt? V-am zis eu că n-am cu ce să mă-ncalţ. Ntz.

21
(Am purtat rochie şi cercei H&M, sandale Stradivarius, geantă Zara, eşarfă vintage şi brăţări Oasap)


Pin It
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...