29 September 2014

Un ditamai ţopăitoru' gonflabil în faţa unui teatru elegant e întotdeauna binevenit

1 2
3
Ce-ai făcut, trăi-ţi-ar?
4 5 6 7 8 9 10
(Choies dress, vintage bag and belt, Oasap bracelets)


Uf, ce mult mi-a plăcut la Bazilescu. Mi-a luat jumătate de zi să mă fâţâi de la mine până acolo şi de acolo până la mine – pentru că e, evident, la naiba-n praznic – iar teatrul în sine, unde am făcut eu pozele astea, se duce dracului la prima adiere de vânt (mă mir cum de încă mai stă în picioare).  E păcat, pe mine m-a fermecat complet clădirea (chiar şi aşa părăsită şi neîngrijită cum e) dar partea bună e că are un ditamai ţopăitoru’ din ăla gonflabil, pentru copii, în faţă. E o mizerie colorată, cât un bloc de 4 etaje şi e aşezată fix în faţa teatrului care abia dacă se mai vede. Nu ştiu cine a gândit organizarea asta deşteaptă sau dacă e pus acolo pe baza unei strategii militaro-cretinoide dar felicitări imbecilului, treaba e wise as fuck.
Anyway, trecând peste amplasament, starea deplorabilă în care e, gunoaie, câini (mamă, ce de câini!), buruieni şi riscul asumat că e posibil să-ţi iei mare bucată de teatru în cap (did I tell you că este în pericol de prăbuşire? Nu? Eh, este), amfiteatrul ăsta chiar e o mare fiţă. Şi merită văzut (aviz amatorilor de nostalgii postbelice) – mă rog, asta dacă POŢI vedea ceva de jucăria gonflabilă care nu avea loc NICIUNDE în altă parte în ditai parcul.
Sunt în Bucureşti de vreo 4 ani dar nu ştiam de existenţa locului ăsta până de curând (lăsaţi-mi în comentarii, vă rog, dacă mai ştiţi astfel de locuri prin ţară, chiar sunt interesată).
L-am avut pe frate miu la mine recent şi dacă tot am prestat program intensiv de plimbări, l-am luat într-o zi de şapcă şi am mers să vedem şi minunea asta. Evident că nu i-a plăcut, problema lui era să plecăm mai repede la maşinuţele buşitoare ca să poată face mişto de soră-sa şi istericalele ei din momentul ciocnirii. Adevărul e că eram şi îmbrăcată de maşinuţe buşitoare.
Zi tu că rochia mea maxi, semi-elegantă, nu e fix ce trebuie într-un parc de distracţii! Hai că e. Treaba e bună că oricum nu mai apuc s-o port până la primăvară (vai dar ce bine, a venit toamna! “super”), dezvirginiarea asta a fost şi mai departe, bine pa. Am purtat-o cu accesorii vintage (geanta şi cureaua) şi brăţări de la Oasap.

Hai, ziceţi-mi dacă ştiţi de vechituri de genul prin ţară :D (Nu Palatul din Floreşti că la ăla am fost)

Pin It

25 September 2014

Eu asta visez, asta pictez

cupcakes1 cupcakes2 cupcakes3 cupcakes4 cupcakes5 
Acaretuuuuuuuri!!!
cupcakes6 cupcakes7 cupcakes8 cupcakes9 cupcakes10 cupcakes11 cupcakes12 
(Asos dress, Zara shoes, H&M belt, ZeroUV glasses)



Adevărul e că tot ce-mi doream de la viaţă e ploicioaca aia de acum două zile. Îmi place maxim frigul şi infofoleală prematură. Eu asta visez, asta pictez… Ce atâtea sandale, dă-le dracu’. Cred că mai am totuşi vreo lună de bucurie (deşi Harmandianul îmi face capul mare că mă jupoaie dacă mai ies din casă ca şi când ar fi Iulie – remember this? Eh, eh? Ultima dată când am răcit? Superb) dar, ce să zic, mi-a stat inima-n loc luni, când am văzut în ce hal a plouat. Nu ştiu cum a fost prin alte părţi dar în Bucureşti i-a dat într-o duşmănie, mamă, mamă…Făcea duş Antihristul sau ceva, cam aşa a plouat.
Eu mă revolt, bineînţeles. Inutil şi fără niciun rezultat, ca în fiecare an când intru în clasica-mi depresie tomnatică. Sunt încă în stadiul al doilea, la furie – cale lungă până la acceptare. Anyway…ca să mă extrag din atmosfera asta lugubră…să vă edific cu ce mă mai îndeletnicesc.
Mai întâi, vă informez că idiotenen suprem, cunoscut şi sub numele de Rumburak, domiciliază acum la Bucureşti, în bârlogul Balabanian.

rumburak

L-am adus recent de la Buzău, mai mult din teama că nu-l mai găsesc data viitoare când mă duc acasă. El oricum e tembel iar acolo la casă, unde stăteam, sunt maşini pe stradă  (te aşteptai?), câini şi tot felul de alte pericole pentru vietăţile păroase Rumburakiene – cred că am povestit pe blog de câte ori a căzut de pe casă, poate şi jocurile lui cu cuiburile de viespii. O altă problemă ar fi că slăbise exagerat de mult în ultima perioadă şi-am decis că e mai bine să-l iau la mine să am grijă de el decât să mă trezesc că nu mai e. Am avut multe animale dar un pisic mai idiot şi mai iubitor ca ăsta, n-am întâlnit. Mi-ar părea foarte rău să păţească ceva.
Dup’aia, (şi sigur nu v-am spus asta), e c-am primit recent un soi de promovare la muncă. Yuppy, mai mult de muncă! DA! Tot ce-mi doream e să muncesc MAI MULT, pe aproape aceiaşi bani!
❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤
Viaţa mea e roz şi roz este lumea toată! Clar asta. În fine, m-am obişnuit cât de cât doar că sunt terminată cu somnul. Tot ce-mi doresc în ultima perioadă e să DORM, să n-aud de nimic, să nu sune telefonul, să nu mă bâzâie ai mei, să nu mă caute careva la uşă şi să mă lase în pace ăla de la administraţie (să dea dracu dac-am văzut aşa ceva, cum mă prinde nea caisă ăsta, cum mă freacă la cap cu întreţinerea; e o chestie generală în blocul în care stau, nu mă vizează doar pe mine. Omul are program săptămânal, uneori şi mai des, cioc cioc la uşă, când plătiţi?) E ceva superb.
În altă ordine de idei, mă chinui de câteva săptămâni să termin o amărâtă de carte (pe care oricum am mai citit-o). Nu, nu sunt tratate de chimie organică dar când iau cartea aia în mână şi e linişte în jur şi e cald în pat iar bestia feroce se aşează lângă mine şi toarce, numai de citit nu mai îmi arde şi mi se închid ochii instant. Capitulez şi s-a închis, bine pa, să zic bine merci dacă mă trezesc până a doua zi dimineaţă. Mi-am cumpărat recent un arsenal de porcărioare de la Ikea (despre care sper să nu uit să vă povestesc fiindcă am redecorat puţin în ultimul timp şi sunt câteva şmenozeli care cred că v-ar interesa), printre ele aflându-se şi lumânări. Borcane grosolane şi pastile cu zecile, să am să-mi ajungă o lună. Îmi aprind câte o porcărioară din aia parfumată seara, trag toate jaluzelele, îmi iau ciocolată sau o zaharoasă ceva lângă mine, Rumburakul din dotare şi…mă relaxez. De regulă numai relaxare nu e, fiindcă atunci când e linişte şi n-am distracţii în jur, mă gândesc la toate nasoalele posibile but sometimes it’s nice.
What else, what else…Well, n-am zis nimic de postare. Dar acum vine revoluţia:
Those are cupcakes on my dress (şoc). Şi probabil că nu voi mai avea ocazia să mă ating de ea/ele până la anul, pentru că hei, ce să vezi, e toamnă şi nu mai merge cu rochii şi prăjituri pe rochii. În caz că se întreabă cineva, e luată de pe Asos.com, dintr-o colecţie mai veche, de anul trecut. O găsesc ca fiind chiar adorabilă, retroish and fun and sexy, dacă vreţi. Am avut-o la munte pentru că era încă foarte cald la vremea aia şi-am profitat de ocazie întru maimuţărire pentru blog, în camera de hotel.
Cupcakes anyone?

Pin It

23 September 2014

Decadele Potocaliceşti, Joi în Inspayer

_DSC7187-10 copy 
Da mă bine, sunt palidă şi creepy; aveam mare bliţ în faţă, ce vrei  
_DSC7195-16 copy

Queridas mademoiselles, vroiam să vă reamintesc că Joi are loc lansarea colecţiei Cristinei Bucur, The Decades. E colecţia aia despre care vă povesteam aici, în care m-au înfiinţat pe mine ca model de prezentare, inspirată din ultimele 6 decenii. N-am voie să dezvălui prea multe dar vă zic că e cu mini, midi, maxi, cloşuri şi creioane (fuste, bre), decolteuri, clini, paiete, brocart, multă muzică pe tricouri (reprezentativă pentru anii de ziceam mai sus – o să vedeţi), plus, mufa Madonnei printată pe o fustă. Sunt piese pentru toate gusturile, conformaţiile şi bugetele.
Revenind, eventul se va ţine Joi, în club Inspayer (Str Batistei, nr 24A), de la ora 19:00. O să fiu şi eu pe acolo, cel mai probabil la raionul de mâncare – so, dacă vreţi să ne vedem/hlizim/vorbim/pipăim pervers hainele Cristinei, vă aştept. Intrarea e liberă.
Bonus: a zis Cristina că duduia care trebuia să prezinte hainele pentru anii 2000, e posibil să n-ajungă, şi din lipsă de personal, cică cel mai probabil o s-o înlocuiască tetea. Superb sau ce? Să vezi modelingu’ dracu’.
Pin It

19 September 2014

What's up, Doc?

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
(Asos top, no name jeans, Zara sandals, Oasap bracelet, H&M rings and hat, vintage necklace)


Ca orice pasionată de vechituri şi vintage, nu puteam să ratez Jekeliusul din Braşov. Am fost la sfârşitul lui August câteva zile la munte, după cum probabil ştiţi, şi-am trecut atunci o fugă şi prin Braşov. Ultima dată când am mers, eram în liceu. Am neamuri acolo şi venisem în perioada sărbătorilor de iarnă parcă – asta acum vreo 5 ani. Am tot zis c-o să mă duc (dacă tot e la 3 ore distanţă şi mai sunt şi rubedeniile) dar nu, bineînţeles c-am amânat şi amânat şi tot amânat. Anyway, unde vreau să ajung e că mi s-a părut foarte fain şi schimbat oraşul faţă de cum îl ştiam eu de ultima dată când l-am văzut. Era frumos şi atunci dar de data asta, mi-a plouat în gură. Mare lucru n-am apucat să facem în nici o zi cât am stat dar am zis neapărat că vreau să merg la cafeneaua asta – Dr. Jekelius. Localul e micuţ şi cochet, decorat cu portrete vechi, lampadare, multe multe sticle şi sticluţe de uz medicinal, plus tot felul de vechituri inutile dar foarte mişto din punct de vedere estetic. Mie îmi plac nebuniile de genul iar Jekeliusul, în mod deosebit, îmi dă senzaţia c-am părăsit anul curent.
Am stat cred că vreo oră acolo, 5 minute cât m-am milogit de duduia de la casă să mă lase să fac poze, 3 minute pe ceas cât am băut un frappu-something-something, şi alte 40 în care am tras pozele. La un moment dat, îndemânatică cum mă ştiţi, am reuşit să dau cu camera de pământ. Nu intenţionat desigur, dar am aşezat-o pe masă şi cumva mi-am agăţat tocul în cureaua aia de gât. Am tras şi BAAAAAAAM! Am dat cu el de pământ. Mda, cred că nici dacă vroiam, nu reuşeam aşa mişcare. Moment în care, silenzio stampa. Toată lumea încremenise, chelneriţa disperată credea c-am spart vreun pahar ceva şi-o ardea pe acolo inocentă, dădea ture în viteză de la bar până la uşă – chipurile să vadă ce-i pe afară, nicidecum să tragă cu ochiul, paranoică c-am făcut pagubă. N-am făcut bre, chill. Aparatul a fost bine şi el. Am avut grijă să-i pup obiectivul şi să-i spun cuvinte dulci, după ce l-am ridicat de jos. M-a iertat.
De acolo ne-am mai fâţâit prin oraş, în zona centrală, unde am observat că sunt multe magazine de antichităţi şi anticariate. Am intrat, erau multe lucruri frumoase. Sigur că mi-ar fi plăcut să nimeresc în mijlocul unui târg cu aşa tematică dar tot n-am plecat cu mâna goală şi-am luat câteva cărţi. Next time, vin după lămpi, ceasuri, bibelouri, vaze, bomboniere, tablouri, sticle, umbrele, bijuterii, oglinzi, canapele, scaune, cutii, tăvi, ceainice, sfeşnice, tacâmuri, stilouri şi ce dracu am mai văzut în magazinele alea. VĂ VREAU TOATE VECHITURILE! 
Pin It
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...