17 October 2014

Missguided

scari 1 scari 2 scari 3 scari 4 scari 5 scari 6 scari 7 scari 8 scari 9
(River Island skirt, MissGuided boots, vintage Escada blazer, Oasap necklace and bracelets, Zero UV glasses and MiniPrix bag)


Am dat prima comandă la MissGuided prin August. Mi-am luat atunci o fustă şi o rochie (n-am ajuns să le fotografiez dar ete punga – as if that helps). Ştiu că am primit câteva întrebări vis-à-vis de sistemul lor de comenzi şi expediţie şi pot să confirm, după două comenzi, că sunt ok. După ce m-am liniştit cu fusta şi rochia, la vreo lună distanţă am văzut pe site că tocmai băgaseră cizme otk (over the knee boots, adică cizme peste genunchi). Am de mult fetişuri cu cizmele astea înalte, preferabil până la jumătatea coapsei (cele care mă urmăriţi de la începuturi, probabil ştiţi) şi în general când văd ceva ce bate în otk şi îmi pot permite, gata, vreau, îmi iau. Aşa am zis şi cu astea, să vezi afacere ce fac. Mamă, otk noi, woohoo! Am plasat comanda pentru cizme şi încă o rochie (nici pe aia n-am arătat-o dar e ok), au venit la timp, experienţa a decurs perfect, n-am de ce mă plânge. Singura mea problemă e că astea numai otk nu sunt. Să ne-înţelegem. Eu intru în categoria midget – am 1,64 desculţă şi picioare scurte, nu-s Gisele Bündchen – deci să nu credeţi c-aş avea eu cine ştie ce copane lungi şi problema e la mine, că n-am. Tata e cât uşa, la 1,98, dar evident că n-aveam cum să-l moştenesc şi aici. Ce dracu.
Anyway, cizmele abia trec de genunchi. Mărimea e bună, tocul e micuţ şi sunt relativ confortabile dar m-am dezumflat complet după ce-am văzut lungimea aia tâmpită. It’s ON the knee not OVER the knee! Mie îmi place ca cizmele astea otk să fie cât mai înalte. Sub sau la jumătatea genunchiului se găsesc peste tot. Pe site n-aveau nici poză cu ele încălţate, probabil m-ar fi ajutat. În fine, m-am ofticat toată ziua după ce am ridicat pachetul şi m-am gândit o vreme să le vând (retur nu fac că tâmpesc până ajung înapoi la ei şi îmi primesc banii) dar am rămas pân’ la urmă cu gând să încerc. Vedem ce iese, if I can make them work. Şi-am început aşa, ca-n pozele astea. Îmi place mult materialul şi vârful migdalat, atâta tot c-ar fi mers mai înalte. Trebuie să dau o fugă la Buzău să-mi aduc de încălţat că nu mai merge cu sandale.
Pozele, în caz că vă întrebaţi, le-am făcut lângă parc, la Carol, pe strada Xenofon. Îmi place şi nu-mi place ce-au făcut acolo, mai bine o lăsau cum era… M-am dus totuşi să văd scările şi să mă pozez cu ele fiindcă mi s-a părut că merg culorile cu circul de pe sacoul meu. Îl ţineţi minte? Îl am de când eram anul 1 de facultate, e unul dintre dumnezeii sacourilor mele vintage. De fapt, dacă stau să mă gândesc, cred că aici excelează dulapul meu într-ale vintagerelii. Am fuste o droaie, pălării nu mai port - doar colecţionez, eşarfe în rastel şi bijuterii, ce-i drept, mai puţine, dar la sacouri…sunt mama lor! Iertaţi-mi aroganţa. Ăsta este un Escada vintage, care îmi e mare – ca majoritatea – foarte 80’s, cu umeri buretaţi şi croială scurtă. Îl iubesc, iubesc, iubesc, e unic :)
Ia să mai îmi aduc eu şi din sacouri, când mă duc după cizmele alea la Buzău…
Pin It

15 October 2014

La mol

După La cafenea vine şi La mol:
Am fost, pe cuvânt de pionier c-am fost, în weekend, la mol. Nu la benzinărie pe autostradă dragă, nu, ci la mall. Ce vreau să relatez nu e nicidecum spectaculos sau nemaiîntâlnit dar aflându-mă virgină într-ale siliconului injectat în bot, genelor false, lopeţilor false (d’astea) şi gletuirii faciale, am rămas relativ traumatizată după cele întâlnite. Am avut chiar privilegiul de a vedea de aproape, aflându-mă la coadă la H&M.
Sâmbătă după amiază, plec cu o prietenă în partea ailaltă a oraşului. Hai că tot n-avem ce face iar asta oricum avea de cumpărat nişte porcărioare. Puhoi de lume şi zgomot infernal dar ne facem loc prin H&M, Sephora, Zara (sunt eu singura căreia i se pare că iar au o colecţie tâmpită sezonul ăsta?), Cărtureşti, New Look, H&M Home, Zara Home (am luat nişte deliciozităţi de acolo, yum), în fine! Ne învârtim, luăm ce avem de luat, până când însoţitoarea-mi decide că vrea să ne întoarcem în H&M după nu ştiu ce fustă văzuse. Coadă fiind, îi spun să se aşeze la casă cât mă mai învârt eu printre umeraşe. Mă uitam pe la nu ştiu ce dracu de inele până când îmi dă asta mesaj.
Wtf zic…n-a putut să strige? Doar sunt la 2 metri de ea. Ce-o fi vrând?

Citesc mesajul:
proof 
Şi mă uit.
WOAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA! Nu nu nu nu, aşa ceva nu există. N-are cum. Rămân perplexă. Mă uit la aia, mă uit la asta a mea. Mă uit la aia, mă uit la asta. Mă uit la aia, mă uit la asta. Prietena mea siderată şi ea. În spate, era dăcât Daffy Duck ambulant. O versiune corcită de Drăguşanu, altoită cu răţoi şi botox. Am zis că nu, aşa ceva nu se poate. Nu ai cum, ca om normal la cap, să îţi bagi atâta silicon în buze. Unde mai pui că avea şi un kil’ de vaselină mânjit pe suprafaţa pupabilă. Că poate nu observăm sau ceva. Ea are buze, da? Dar stai, it gets better. Sub şapca-i elegantă ce observ? Gene false, tată. Din alea de neam prost, hirsutism ocular sau ceva. Altfel ok, în trening şi pantofi din ăia sport cu talpă ortopedică, a la Isabel Marant, c-am înţeles că asta e noua uniformă. Mi-a aruncat o privire în sictir, după care încă un ţugui elegant de bot şi se băgă în faţa altcuiva la casă. Că doar e o doamnă, ce botoxu’ ei. Trecem peste detalii derizorii, d’al dă unghii false, extensii şi tencuială facială, botu’…botu’ ăla de proporţii biblice e tot ce conta în ecuaţie. La o inspecţie mai amănunţită, mă gândesc că un made în China scris pe ceafă, ar fi chiar etic. Să ştie consumatorul din timp (săracul consumator).
Ieşim din magazin mute. Bă, tu ai văzut aia? TU AI VĂZUT AIA???
………………………………………………………………………………………………………………………………
Cred că aici am greşit în tot timpul ăsta. Acum am înţeles. Şi cred că d’asta am şi răcit, pentru că sunt un om rău şi invidios şi fac mişto de sfântul botox. Mi-aş dori eu să fiu aşa:
botox-lips
Parfum, bă!
Pin It

13 October 2014

La cafenea

old nick1 old nick2 old nick3 old nick4 old nick5 old nick6 old nick7 old nick8 old nick9 old nick10 old nick11 old nick12 old nick13 old nick14 old nick15
(Choies skirt, Oasap top, Zara shoes, H&M belt)


În Sinaia există o cafenea foarte faină, Old Nick. E decorată în genul Jekeliusului, cu mobilier vechi şi tablouri multe pe pereţi, doar că ceva mai mare şi mai aerisită. Genul de local care are intotdeuna întâietate în preferinţele mele. M-aş cufunda într-un fotoliu* d’ăla şi-aş zace toată ziua, cu o cafea în faţă şi-o carte în mână. E o atmosferă tare plăcută acolo, mergeţi dacă aveţi ocazia…
Eu am fost cu puţin timp în urmă, era încă vară şi mergea de sandale – azi probabil m-aş duce în botoşi, nici nu vreau să-mi închipui cât de frig e la munte. Mă scoate din minţi perioada asta de tranziţie dintre vară şi toamnă (nu neapărat afară cât în casă – am o circulaţie extraordinar de proastă şi până nu vor da ăştia drumul la căldură, mâinile şi picioarele mele tot bocnă o să fie). Ce mi se pare mişto e că duduia asta cu care împart chiria, colega de apartament, umblă p’aci în pantaloni scurţi şi n-are nici pe dracu’ iar eu sunt cu pulover şi halat pe mine şi tot dârdâi. Până şi Rumburak stă sub plapumă (dar el e chet, şi se explică, îi place căldura indiferent de ce e afară). Îi place foarte mult şi ciocolata mea caldă – de când a intrat frigul ăsta în casă mi-am făcut stocul de cacao şi ciocolăţuri solubile (n-am găsit încă niciun ceai să mă dea gata) – iar chet e grămadă pe mine oricând mă vede cu cana în mână. Sunt nevoită să înmoi un deget în fierbinţeala aia şi să-i dau să guste, eventual să se frigă şi apoi să mă lase în pace. Altfel nu am cum să beau. Calicu’ pământului.
Să-l văd eu ce face când oi începe cu vinul fiert, na!
Chet alcoolic poate?

* Bunică mea avea canapea şi fotolii în genul ăsta, cu tapiserie de tip goblen. Atâta tot că erau MULT mai frumoase şi a gasit potrivit să le arunce, că doar ce să fac eu cu vechiturile alea?! 



Pin It

09 October 2014

Tom Ford - Black Orchid

1 4 3 2
Când eram copil, ţin minte că avea mama o sticlă de parfum înaltă, transparentă, de forma unei coloane, cu striaţii, şi capac rotund. Eticheta frontală era neagră cu ceva flori imprimate iar mirosul foarte proaspăt, uşor dulceag, a flori de primăvară. Dacă-mi amintesc corect, parfumul se numea Makumba (sau ceva asemănător). Asta era pe la începutul anilor ’90, cred că nu se mai fabrică de mult. L-am tot căutat dar n-am mai dat de el pe nicăieri. Poate că nici nu mi-ar mai plăcea acum – parfumurile florale nu sunt tocmai genul meu – dar asociez mirosul cu perioada copilăriei şi parcă-l simt uneori, dacă închid ochii.
A fost unul dintre puţinele parfumuri care mi-au plăcut. Sunt destul de pretenţioasă la capitolul ăsta deşi adevărul e că am foarte puţine şi nu prea mă omor/nu colecţionez. Până de curând, juram pe Jasmin Noir de la Bvlgari dar în urma unui nou pitic pe creier apărut, am decis că vreau parfum nou şi vreau parfum mişto! Am fost, prin urmare, la adulmecat sticluţe. În Sephora, evident. Am mirosit până mi-a venit rău (şi mi-au plăcut destul de mult Si de la Giorgio Armani şi My Burberry) ÎNSĂ pata mi s-a pus grav pe Black Orchid al lui Tom Ford. Trecând peste sticla aia pornoacă de om serios, mirosul e extrem de neobişnuit, nici nu ştiu cu ce să-l compar. Al dracu de sexy şi puternic, e genul ăla de parfum pe care n-ai cum să-l ignori, fie că-ţi place, fie că nu. În acelaşi sens, mi se pare imposibil să ai mixed feelings – la fel, either you like it or not, nu merge cu jumătăţi de măsură. Cel puţin aşa văd eu lucrurile.
5
L-am cumpărat, evident…După ce m-am foit câteva zile dacă sunt dispusă să dau banii. Cic-ar avea în el aşa:

                                                                     Note vârf                                                                      
bergamotă, coacăze, trufe, Ylang-Ylang
Note inimă
lotus, orhidee, tonuri de fructe
Note bază
vetiver, vanilie, lemn de santal, ciocolată, tămâie, patchouli

Una peste alta, eu îl găsesc unic, atât cât poate să fie :) 
What say you?

Pin It
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...