30 October 2014

Baby wishlist

Mămică Doamne, dar n-am mai făcut un wishlist din ’94. Sau aşa am senzaţia.
Nu că aş fi rămas fără wish de pus pe list – numai chet ştie în ce sevraj intru când văd câte un acaret pe care mi-l doresc – dar m-am domesticit, v-am mai zis eu vouă.
Anyway! Înainte de a divaga în stilu-mi caracteristic, să v-anunţ, cu liniuţă de la capăt, ce mă interesează toamna/iarna sau ce dracu hermafrodit de anotimp e ăsta în care suntem. 
Deci vreau aşa:
1) Mai întâi şi mai întâi, sunt două culori anume în jurul cărora vreau să mă focusez:
verde1
PicMonkey Collage 
burgundiu1
PicMonkey Collagea
Aş îndrăzni să spun că orice îmi cumpăr de acum încolo va fi o declinare a lor. Probabil că n-o să se întâmple – dacă văd ceva ce-mi place, o să-l cumpăr indiferent că e nisipiu sau albastru electric – dar ca principiu, încerc să mă ţin cât mai mult de culorile astea două. Smaraldul e o obsesie mai veche de-a mea (poate v-aduceţi aminte că şi anul trecut trâmbiţam ce mult îmi place: aici sau aici) iar burgundiul m-a “lovit în moalele capului” după ce am văzut pozele de mai sus.
Îmi doresc în primul rând un ruj în culoarea asta:
diva
Şocant, I knoooow! Balaban vorbeşte despre rujuri. Dezvirginare live se numeşte asta, vă spun.

Îmi place ăsta de la MAC:
74c699372c93d33fa13059b808a415ce

Nuanţa de sus s-ar numi “Diva” (cum mă diva, cum? Iisuse, nu mai pot cu divenia) şi-ar mai fi ăsta de deasupra care îmi place, “Prince Noir”. Rămâne de văzut însă dacă chiar vreau să dau 100 ron pe un ruj.

Pentru verdele smarald (nu, nu vreau ruj verde; deşi…), am văzut o perdea, frumoasă tare, la Topshop:

PicMonkey Collage1
Uită-te tu ce mişto vine cu jacheta aia de piele, scurtă! Sigur că n-o să mă încalţ cu atrocităţile alea dar mă gândesc la nişte cizme şi posibil o haină mai lungă, cu imprimeu de leopard, pentru când se lasă şi mai frig? :)
2)  Că tot vorbeam de leopard, sau ceva felină, îmi place asta de la Zara:
1255274051_6_1_1 

Am pipăit-o în magazin şi e tare moale şi pufoasă. Unde mai pui că e scurtă şi mă avantajează. Iar dacă e să nu mi-o iau pe asta, ajungem la punctul trei:

3) Tot de la Zara, o etolă de blană (artificială bineînţeles):
PicMonkey Collaged
Albă, neagră sau maro. Îmi plac toate dar mă gândesc că pe aia albă o fac gri în no time.

4) Şi închei furtunos cu motanul încălţat, de la Asos:
PicMonkey Collagegg
Motan, nemotan, mi se par geniale botinele astea. Tocul, dacă mai era şi ăla auriu…PERFECT, dar îmi plac şi aşa. Teoretic eu n-ar trebui să port botine (scurtează piciorul) dar nu sunt ele fruuuuuumi


Gata. A fost un wishlist scurt, un baby wishlist, ca să nu vă încarc prea mult.
Voi? Ce-aveţi pe wishlist?
Pin It

28 October 2014

Brumărel

ninge1 ninge2 ninge3 ninge4 ninge5 ninge6
(H&M jacket, vintage Yves Saint Laurent sweater, Sheinside skirt, Jeffrey Campbell booties, New Yorker turban, vintage bag)



Ştiţi voi Octombrie? A doua lună de toamnă, când americanul taie curcani şi românul prăznuieşte o sărbătoare care nu-i a lui? Brumărel, cu frunze căzute, castane, dovleci, mere coapte, ploaie şi pulovere pufoase?
Ştiţi? Aţi auzit de aşa ceva?
Noi la Bucureşti, nu. Ficţiune. Mai ales după calamitatea de sâmbătă. La Buzău şi-n mare parte a ţării am înţeles că a fost ok vremea dar în capitală, poate aţi auzit, a nins cu fulgi MARI, cu vânt, frigălău şi toate cele, câteva ore bune. Eu, în mod firesc, m-am bucurat maxim. Iarna este, fără doar şi poate, anotimpul meu preferat. Iubesc temperaturile pe minus, îmi place enorm să dărâm nămeţi pentru o nenorocită de pâine, până-n colţ, la kiosk, zâmbesc cu inima caldă când dau piept cu viscolul, prefer oricând să-mi rup oasele alunecând pe gheaţă decât să calc ca un om normal şi sunt absolut fascinată de mizeria care rămâne pe străzi odată ce albeaţa se amestecă în praf. Acestea fiind spuse, sâmbătă după amiază, trei orgasme în rastel, când am văzut ce-i afară. Iniţial am zis că nu văd bine. Nu se poate să ningă. Cum să ningă?! E Octombrie. Anul trecut pe vremea asta, eram sigur în sandale. Anul ăsta, îmi înnodasem fusta pe picior şi mă pregăteam să ies dăcât în pulover. Am ieşit până la urmă, haine groase, de iarnă, oricum nu am aici.
Nu vă mai spun prin ce frigurile iadului am trecut până am tras pozele astea. Norocul meu a fost că am avut maşină la dispoziţie. Cât ne-am învârtit prin oraş şi pe unde am avut treabă, am stat la căldură. Dar secundele alea cât te urcai în şi coborâi din maşină, au fost apoplexie curată.
Concluzia:
1)      Yay, vine iarna, gata cu şmecheria, niciun Brumărel.
2)      Mi-a picat pe bentiţe/turbane din catifea, I need more of that shit.
3)      Pentru protejarea copanului naţional, Sheinseidul să facă bine să facă fuste mai lungi.
Pin It

23 October 2014

Tot ce-mi doresc de la viaţă

chet
(poza n-are nicio treabă, nu mă întrebaţi; e doar Rumbu)


Nu mai pot cu reclamele de pe Youtube. Vreau să văd cum se curăţă cartofii şi dau de Cosoi cu tampoanele. Nu e Cosoi, e Ianţu cu vinurile. Nu e Ianţu, e Philips cu becurile. Nu e Philips, sunt ăia cu sucul de portocale. Nu-s ăia cu portocalele, sunt ăilalţi cu maşinile de spălat. Şi tot aşa! Despre ce vorbesc?
Reclamele alea tâmpite de 10-30 de secunde care apar înainte de ce vrei tu să vezi şi la care trebuie să te uiţi minim 4 secunde până când poţi da skip the ad*. Sigur, dacă eşti şmecher, poţi da refresh paginii. Şi e foarte posibil să-ţi iei multă m…bucurie, că îţi trânteşte altă reclamă. Şi dacă vrei, poţi să dai refresh şi la aia, şi îţi iei bucurie iar, cu ALTĂ reclamă.
Înţeleg că au şi alea rolul lor şi că se scot nişte bani de acolo dar pentru căpuţul meu, şi aşa instabil, ultimul lucru de care am nevoie când vreau să văd cum să leg şireturi, sunt penalele alea de la Charm Studio, cu videochatul. Sau Ianţu. Sau Cosoi. Sau Philips. Sau portocalele. Sau maşinile de spălat.
E superb.

*Am înţeles între timp că poţi să-ţi instalezi nu ştiu ce zarzavat de blocker care să-ţi blocheze alea. Bine, pa.
Hai mai bine să le scoată de tot. Zic.
Pin It

22 October 2014

E frumi mă, eşti nebun

sequin maxi skirt 1 sequin maxi skirt 2 sequin maxi skirt 3 sequin maxi skirt 4 sequin maxi skirt 5 sequin maxi skirt 6
(River Island maxi skirt, Asos jacket, Oasap t-shirt, Zara sandals, vintage clutch, Oasap necklace, H&M rings)


Am căpătat o nouă expresie tâmpită. “Frumi”. Toată săptămâna asta, am zis “frumi”. Totul e “frumi”. Orice mizerie e “frumi”. Frumi e o idioţenie, bineînţeles, dar mi-a rămas întipărită ca o melodie din aia pe care o auzi cine ştie unde şi nu ţi-o mai poţi scoate din minte. De câte ori am cântat eu prin casă Vine poliţia şi-mi ia toată marfa pe motiv de auzit pe stradă…ehe… Anyway, o să vă fac dicţionar pentru limbajul ăsta colorat. Promit. Numai că n-o să fie ordonat alfabetic. Începem cel mai sigur, de la Ş, cu şmenozealăăsta e cel mai cerut întru explicaţii.
Dau dintr-una într-alta dar acum m-a lovit. E o chestie mişto asta cu bloggingul, că ţi se permite să te exprimi cum vrei, fără niciun fel de rigori. Chit că nu acorzi corect subiect cu predicat, că scrii nişte platitudini de plânge blogspotu’ sau din contră, că scrii prea mişto şi nu te citeşte nici dracu. Devine şi mai fain în momentul în care eşti urmărit şi chiar sunt oameni care-ţi apreciază bălăriile pe bune şi te citesc de plăcere. Ştiu că pe mine mă frustra foarte tare în liceu că nu se puncta absolut deloc zona de creativitate. Aveam doar nişte formule desfăşurate pe câteva pagini, trebuia să le învăţăm mecanic şi aia era. Blogul l-am deschis la câteva luni după bac, aveam 19 ani. Mai mult de plictisită şi de sictirită ce eram; mi se acrise să fiu arătată cu degetul pe stradă şi vroiam să mă maimuţăresc narcisistic, după pofta inimii, într-un loc numai al meu. Plus că citeam o mulţime de bloguri la vremea aia, aveam mult timp liber la dispoziţie şi mă simţeam şi foarte inspirată şi animată de comunitate. Mă rog, în timp am căpătat alt stil şi mi s-a cam luat de lumea asta, în marea ei majoritate ipocrită. Tocmai pentru că mi s-a luat, am şi renunţat la partea în engleză, cu toate că îmi aducea câştiguri frumuşele şi trafic mai mare – pe vremea când îl verificam. Fără să intru în detalii, dar n-am mai contorizat/verificat statistici de aproape 1 an. Postez când am chef, dacă am chef, dacă pot…Pe Facebook nu deschid news feedul, Instagram abia mi-am făcut - şi asta la insistenţele unei anume Harmandiene, iar alte reţele de socializare nu frecventez. Na, nu-s model de business. E dăcât un hobby pentru mine. Hobby de care sunt într-adevăr foarte ataşată şi m-a ajutat enorm la orice interviu pentru angajare am fost, dar cam atât. Basically, mi se bârlăre (vedeţi, avem deja primul cuvânt pentru litera B, cu dicţionarul ăla). Când începusem,  aveam eu în minte aşa o afacere şi ţinteam într-acolo dar nu ştiu, probabil a intervenit viaţa între timp şi chiar s-au schimbat foarte multe în ultimii ani. Fără s-o mai lungesc – nu ştiu ce mi-a venit, că aveam de gând să slăvesc fusta vieţii, cu paiete – mai zic aşa, un mulţumesc, ţie, care citeşti acum. Şi gata! Acum cu fusta!
E frumi?
E fruuuuuuuumi.
Mi-am luat o mini ţeapă cu ea, am zis că-i mai lungă. Mă cam enervează fustele alea care se termină pe gleznă, pe sistem de ţi-a intrat apa-n casă. Aşa e şi asta, mă gândesc c-a zis River Islandul să mai facă nişte economie de material şi-au lăsat-o cu vreo 10-15 cm mai scurtă. Nu cumva să calci pe ea. În fine, de câteva ori tot o port. Am zis să nu fiu năşică dacă tot mă avânt ziua în amiaza mare cu ea şi-am asortat-o cu ceva mai potolit: un tricou, o jachetă, sandale (într-adevăr pornache) şi-o poşetă vintage şutită de la mama. S-a şmecherit şi asta, umblă numai cu prospături iar fie-sa cu gioarsele. Care-i mai veche şi mai ponosită, come to me.

Ascund dolarii şi mărcile/ Să nu-mi facă negre zilele?
Pin It
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...